- buiéstru
- adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buiéştri; f. sg. buiástrã (sil. -ias-), pl. buiéstre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
buiéstru
Look at other dictionaries:
buiestru — BUIÉSTRU, IÁSTRĂ, buieştri, iestre, s.m., s.n., adj. 1. s.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia paşii se fac cu picioarele din aceeaşi parte. 2. adj., s.m. Buiestraş. 3. adj. Nărăvaş; neastâmpărat, zburdalnic. – et. nec. Trimis … Dicționar Român
buiestraş — BUIESTRÁŞ, buiestraşi, adj., s.m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. aş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUIESTRÁŞ adj., s. buiestru. (Cal buiestraş.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
buiac — BUIÁC, Ă, buieci, ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buiác adj. m., pl. buiéci; f … Dicționar Român
sihastru — SIHÁSTRU, Ă, sihaştri, stre, s.m. şi f. 1. Om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. fig. Persoană care trăieşte izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăieşte singur.… … Dicționar Român
